BRĂBÍN, brăbini, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene (Bunias orientalis). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRĂBÍN s. (BOT.; Bunias orientalis) (reg.) col-țul-lupului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brăbín s. m., pl. brăbíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink