BRĂDIȘÓR, brădișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unor specii de plante erbacee perene, cu tulpina culcată, acoperită cu frunze mici, aciculare, la subsuoara cărora se găsesc sporangi cu spori, răspândite în pădurile montane; pedicuță. – Brad + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BRĂDIȘÓR, brăzișori, s. m. 1. Brăduț. 2. Mică plantă erbacee cu frunze subțiri și ascuțite, asemănătoare cu cetina de brad (Lycopodium elago). [Pl. și: brădișori] – Din brad + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BRĂDIȘÓR s. 1. v. brăduț. 2. (Lycopodium selago) cornișor, (reg.) struțușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BRĂDIȘÓR s. v. barba-ursului, coada-calului, cornișor, ienupăr, jneapăn, piedicuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
brădișór s. m., pl. brădișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
brădișór m. Dim. d. brad. Cornișor (o plantă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BRĂDIȘÓR ~i m. (diminutiv de la brad) Plantă erbacee perenă, cu tulpina culcată și ramificată, cu frunze mici aciculate, răspândită în pădurile montane; pedicuță. /brad + suf. ~ișor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink