BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Din bubă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUBÍȚĂ s. (MED.) bubuliță, (pop.) zgaibă, zgră-bunță. (Are o ~ pe mână.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink