BUBÓNIC, -Ă adj. Referitor la bubon, care se manifestă printr-un bubon. ◊ Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) manifestată prin abcese. [< fr. bubonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
bubónic adj. m., pl. bubónici; f. sg. bubónică, pl. bubónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bubónic, -ă adj. (fr. bubonique, d. bubon, bubon). Med. Care se manifestă pin buboane. Cĭumă bubonică. V. cĭumă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUBÓNICĂ adj.f. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUBÓNICĂ adj. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese. (< fr. bubonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUBÓNICĂ adj. f. (În expr.) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin abcese. – Fr. bubonique (<gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink