BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă; bubiță. – Bubă + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUBULÍȚĂ s. 1. v. bubiță. 2. (la pl.) v. papule.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bubulíță s. f., g.-d. art. bubulíței; pl. bubulíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bubulíță f., pl. e. (d. bubă, ca crucĭuliță d. cruce. D. rom. vine sîrb. bubuljica. V. bubă). Bubă mică. – Mai rar bubușoară, bubuță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink