Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bucățea (substantiv feminin) , bucăți (verb tranzitiv)   
BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Bucată + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCĂȚEÁ, bucățele, s. f. Bucățică. – Din bucată + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCĂȚEÁ s. v. bucățică, fărâmă, pic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BUCĂȚÍ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCĂȚÍ vb. v. îmbucătăți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)