Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bucher (substantiv masculin) , bucheri (verb tranzitiv)   
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. A silabisi. – Din bucher.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCHERÍ vb. 1. v. silabisi. 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecțiile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bucherí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 sg. și pl. buchereáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUCHÉR, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BUCHERÍ ~ésc tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A învăța mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUCHÉR ~i m. 1) înv. Persoană care abia învață buchiile; începător în ale învățăturii. 2) fam. Persoană care învață ceva în mod mecanic, fără a pătrunde în esența celor învățate; tocilar. /buche + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUCHÉR, bucheri, s. m. (Înv.) Persoana care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoana care învață pe dinafară, în mod mecanic. – Din buche + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCHÉR s. (fig.) tocilar. (E un ~ la școală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buchér s. m., pl. buchéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buchér m. (d. buche). Care învață să citească Fig. Care știe prea puțin din ceĭa ce ar trebui să știe. Care învață pe de rost buchea cărțiĭ fără să priceapă înțelesu. Care (ca profesor) se ține de buchea cărțiĭ (cerînd elevuluĭ să-ĭ spuĭe lecțiunea cuvînt cu cuvînt) saŭ (ca judecător, avocat ș.a.) se ține servil de textu legiĭ, pareatcă. – Fem. bucheríță, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) bucherésc v. tr. și intr. (d. bucher. V. buchisesc). Învăț orĭ lucrez cu bucheru: a bucheri o biată lecțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)