Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bucla (verb tranzitiv) , buclă (substantiv feminin)   
BUCLÁ, buclez, vb. I. 1. Tranz. Și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.2. Tranz. A face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat. – Din fr. boucler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța, a(-și) încreți (părul). [P.i. -lez. / < fr. boucler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUCLÁ vb. tr., refl. a(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța. (< fr. boucler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUCLÁ, buclez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța. – Fr. boucler.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCLÁ vb. v. ondula.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. bucléz, 3 sg. și pl. bucleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă (I 1). II. 1. Curbă dintr-un drum în serpentină. ♦ Cot al unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. 3. (În sintagma) Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvențe sonore înregistrate. – Din fr. boucle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BUCLÁ ~éz tranz. (părul) A face să se bucleze; a cârlionța; a se ondula; a se încreți. [Sil. bu-cla] /<fr. boucler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BUCLÁ se ~eáză intranz. (despre păr) A se răsuci, căpătând formă de buclă; a se cârlionța; a se ondula; a se încreți. [Sil. bu-cla] /<fr. boucler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÚCLĂ ~e f. 1) Șuviță de păr, răsucită în spirală; cârlionț; zuluf. 2) Îndoitură în formă de laț a firului din care este alcătuit ochiul unui tricot. 3) Porțiune a albiei unui curs de apă, având forma unei curbe foarte pronunțate. 4) tehn. Piesă metalică pe care se fixează capătul unui cablu. [Sil. bu-clă] /<fr. boucle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÚCLĂ s.f. I. 1. Șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format în timpul tricotării. II. 1. Curbă pronunțată folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Porțiune a unui curs de apă cu o puternică cotitură. 2. Piesă de metal pe care se fixează, îndoindu-se, capătul unui cablu. [< fr. boucle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BÚCLĂ s. f. 1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării. 3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitură a unui curs de apă. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă. 4. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții. 6. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi. (< fr. boucle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BÚCLĂ, bucle, s. f. I. 1. Șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț. 2. Parte a ochiului unui fir, formată în timpul tricotării. II. 1. Curbă foarte pronunțată, folosită la unirea porțiunilor drepte ale unui drum în serpentină. ♦ Porțiune șerpuită a unui curs de apă. 2. Piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu. – Fr. boucle.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÚCLĂ s. 1. cârlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scârlionț, zgârlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scâr. (~ a părului cuiva.) 2. (TEHN.) spiră. (~ a unui cablu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
búclă (búcle), s. f. – Cîrlionț, zuluf. Fr. boucle.Der. bucla, vb. (a ondula, a încreți), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greși lovitura, a o da în bară), a cărei formație nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, și avînd în vedere terminația sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ține la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece”; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din București și Iași. Nu este probabilă explicația lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă”, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroșesc”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
búclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. búclei; pl. búcle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) búclă f. (mrom.) V. boclă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) búclă f., pl. e (fr. boucle, d. lat. búccula, dim. d. bucca, bucă, obraz). Barb. Ciuf de păr cîrlionțaț, cîrlionț, zuluf.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bucléz v. tr. (fr. boucler). Barb. Încrețesc, cîrlionțez, fac păru în formă de bucle.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)