BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria: p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când, dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere oaspeți. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; formulă de politețe) Pentru puțin! cu plăcere! mă rog! – Din bucura + suf. -os.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCURÓS adj. mulțumit, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bucuros ≠ abătut, indispus, întristat, supărat, trist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. sg. bucuroásă, pl. bucuroáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucurós, -oásă adj. (d. bucurie). Plin de bucurie, voĭos, vesel: îs bucuros să mor pentru țară.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUCURÓS1 adv. Cu bucurie; cu plăcere; din toată inima. /a (se) bucura + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUCURÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care are bucurie; cuprins de bucurie; jovial; voios; vesel. 2) Care vădește bucurie; plin de bucurie; vesel, jovial; voios. /a (se) bucura + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink