BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee dispuse în formă de spic (Agrostis canina). – Din bucățea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCĂȚÉL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-câi-nească.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bucățél (plantă) s. m., pl. bucățéi, art. bucățéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucățél m., pl. eĭ (d. bucată). O plantă graminee care crește pin fînețe (agrostis canina).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink