BUDÍSM, s. n. Religie apărută în India în sec. V-VI î. cr. și atribuită lui Buddha, care consideră viața un izvor de suferințe și de iluzii, propovăduind renunțarea la orice plăceri. – Din fr. bouddhisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUDÍSM n. Religie întemeiată în India în sec. VI-V î. e. n. de către Buddha, propovăduind pasivitatea și supușenia în fața destinului, scufundarea în neființă (nirvana) și renunțarea la plăcerile vieții. /<fr. bouddhisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUDÍSM s.n. Religie răspândită îndeosebi în Asia orientală și de sud, care propovăduiește pasivitatea și supunerea în fața sorții și atingerea fericirii („nirvana”) pe calea renunțării la pasiunile și plăcerile vieții. [Cf. fr. bouddhisme < Buddha – inițiatorul acestei religii].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUDÍSM s. n. religie asiatică, care, considerând viața un izvor de iluzii și suferințe, propovăduiește renunțarea la orice plăceri și atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare și asceză. (< fr. bouddhisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUDÍSM s. n. Religie răspândită în Asia orientală, al cărei principiu fundamental este renunțarea la frământările, lupta și plăcerile vieții. – Fr. bouddhisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
budísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
budízm n. Religiunea lui Buda (din sec. V înainte de Hristos). – Budizmu constă maĭ ales în credința că omu, printr’un indefinit șir de existențe, expiază păcatele și ajunge la un repaus final (nirvana), adică salvarea sufletuluĭ, care nu se maĭ renaște și nu maĭ expiază. E răspîndit în India, China, Japonia, Tibet, Turchestan ș.a. și e profesat de vreo 470,000,000 de oamenĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUDÍSM (‹ fr.) s. n. Religie apărută în India, în sec. 6-5 î. Hr., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor în fața suferinței și dreptul tuturor de a curma suferința și de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fără ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat în sec. 3 î. Hr. sub regele Asoka. A evoluat în trei mari direcții hinayana sau „micul vehicul”, fidel învățăturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Răspîndit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink