BÚDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. Stâncă mare cu vegetație săracă. 2. Buduroi (3).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
búdur s.n. (reg.) stâncă mare, adăpost pentru capra neagră.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
búdur n., pl. e (cp. cu ung. bódor, vagabond). Sud. Stîncă inaccesibilă pe care hălăduĭește capra neagră. Nord. (budúră, f., pl. ĭ). Loc depărtat și pustiŭ (coclaurĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink