Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) folosit la afumat cu miresme. – Din tc. buhurdar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) servind la afumat cu miresme. – Tc. buhurdar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUHURDÁR s. v. afumătoare, casoletă, cățuie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buhurdár (buhurdáruri), s. n. – Cădelniță, tămîietoare. – Var. bohordar, burdar. Tc. buhurdar (Șeineanu, II, 21; Lokotsch 342). Înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
buhurdár s. n., pl. buhurdáruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buhurdár n., pl. e și urĭ (tc. buhurdan și buhurdanlyk, cădelniță saŭ alt vas cu parfumurĭ, d. pers. buhurdan, cel ce poartă cădelnița, d. buhur, tămîĭe). Vechĭ. Cădelniță. – Și bohordar. Și muhurdan (sec. 19), vasu în care bărbieru spală capu mușteriilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)