BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. De bulevard. ♦ Fig. (Despre opere dramatice) Superficial, ușor, amuzant, de mică valoare. 2. S. m. și f. (Fam.) Bulevardist. [Pr.: -di-er] – Din fr. boulevardier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULEVARDIÉR, -Ă adj. De bulevard. ♦ (Fig.; despre piese de teatru, spectacole etc.) Ușor, de mică valoare. // s.m. Om de nimic, haimana; plimbăreț; bulevardist. [Pron. -di-er. / < fr. boulevardier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BULEVARDIÉR, -Ă I. adj. de bulevard. ◊ (fig.; despre piese de teatru, spectacole) ușor, amuzant. II. s. m. f. bulevardist. (< fr. boulevardier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj. (Franțuzism) De bulevard; fig. (despre opere dramatice) superficial, ușor. [Pr.: -di-er] – Fr. boulevardier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BULEVARDIÉR adj., s. bulevardist. (O piesă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bulevardiér adj. m., s. m. (sil. -di-er), pl. bulevardiéri; f. sg. bulevardiéră, pl. bulevardiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bulevardiér, -ă adj. (d. bulevard). De bulevard: vĭață bulevardieră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BULEVARDIÉR1 ~ă (~i, ~e) 1) rar Care este propriu bulevardelor; de bulevard. 2) fig. (despre spectacole, reprezentații, publicații etc.) Care este de valoare dubioasă; de bulevard; ușor. [Sil. -di-er] /<fr. boulevardier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BULEVARDIÉR2 ~i m. fam. v. BULEVARDIST. [Sil. -di-er] /<fr. boulevardier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink