Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: bulgar (substantiv) , bulgăr (substantiv masculin)   
BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba bulgară. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. – Slav (v. sl. blŭgarinŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BULGÁR adj. v. bulgăresc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bulgár (bulgári), s. m. – Locuitor din Bulgaria. Mr. vurgar. Sl. bulgarinŭ, de unde provin și bg. bulgarin, sb., cr. bugar, rus. bulgar, mag. bolgár (Cihac, II, 33). – Der. bulgăresc, adj. (bulgar); bulgărește, adv. (ca bulgarii); bulgărime, s. f. (colectivitate de bulgari); bulgărism, s. n. (împrumut lingvistic din bulgară); bulgărie, s. f. (grădină), nume care se explică prin ocupația predilectă a bulgarilor care trăiesc în Munt. și Mold.; bulgări, vb. (Mold., a se ocupa cu cultivarea zarzavaturilor); bulgariu, s. n. (înv., piele tăbăcită), din tc. bulgari.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bulgár s. m., adj. m., pl. bulgári; f. sg. bulgáră, pl. bulgáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULGÁR1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Bulgariei sau populației ei; din Bulgaria. /<sl. bugarinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BULGÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei sau este originară din Bulgaria. /<sl. bugarinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)