Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULGĂRÉSC, -EÁSCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. – Din bulgar + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BULGĂRÉSC adj. bulgar. (Vinuri ~ești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bulgărésc adj. m., f. bulgăreáscă; pl. m. și f. bulgăréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) bulgărésc, -eáscă adj. Din saŭ ca din Bulgaria.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BULGĂRÍ ~ésc tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BULGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru bulgari; propriu bulgarilor. /bulgar + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bulgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink