Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; gloată, droaie. ♦ (Adverbial) a) În masă, în rânduri strânse, cu grămada. b) Unul peste altul, înghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate tactică corespunzând aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Tc. böllük.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BULÚC s., adv. 1. s. v. ceată. 2. adv. droaie, gloată, grămadă, valvârtej. (Se repezeau ~ la el.) 3. s. (IST.) ceată, steag, (înv.) bulucbășie. (În vechea organizare a armatei, ~ul avea aproximativ efectivul unei companii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bulúc (bulúcuri), s. n.1. Unitate tactică a vechii artilerii, companie. – 2. Corp, unitate. – 3. (Adv.) Laolaltă, în masă, de-a valma. – Mr. buluche, megl. biluc, biiuc. Tc. böluk (Roesler 590; Șeineanu, II, 61; Lokotsch 330; Ronzevalle 54); cf. ngr. μπουλούϰι, alb. bülük, bg. bjuljuk. Înv., cu sensurile 1 și 2. – Der. buluci, vb. (a aduna, a strînge); bulucbașe, s. m. (căpitan; comandant de companie), din tc. büluk-baș (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 333); bulibașe, s. m. (conducător de țigani), deformare a cuvîntului anterior; bulucbășel, s. m. (adjunct de căpitan); bulucbășie, s. f. (companie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bulúc s. n., pl. bulúcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) bulúc n., pl. urĭ (turc. bölük, detașament, companie; ngr. bulúki, bg. sîrb. bulĭuk, turmă. V. bulubașă). Escadron de arnăuțĭ și de seĭmenĭ în vechea oaste românească orĭ la Turcĭ, Ungurĭ și Leșĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) bulúc n., pl. urĭ (turc. bolluk, belșug). Mare cantitate, berechet: buluc de lumînărĭ. Adv. În masă compactă, cu grămada, unu peste altu: caliciĭ veneaŭ buluc. Direct, năvălind: venea buluc spre mine. V. busna, ghĭotura, podmol.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BULÚC1 adv. 1) În număr foarte mare; în masă; cu grămada. 2) Unul peste altul, înghesuindu-se. /<turc. bölük
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BULÚC2 ~uri n. 1) Mulțime mare de oameni, strânși la un loc în dezordine; droaie; gloată. 2) (în evul mediu) Unitate militară formată din mercenari, având aproximativ efectivul unei companii. /<turc. bölük
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)