Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Cf. scr. bumbak, bg. bubak, lat. med. bombacium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUMBÁC m. 1) Plantă industrială din regiunile calde, cu flori mari galbene și cu fructe în formă de capsulă. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vată. ◊ A avea ~ în urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibră textilă, obținută din puful de pe semințele acestei plante, întrebuințată în industria textilă; ață. Urzeală de ~. ◊ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o soluție de sodă caustică pentru a-i da luciu și a-i mări rezistența. 4) Țesătură din aceste fibre, folosită pentru confecționarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUMBÁC, (1) s. m., (2) s. n. 1. Plantă textilă tropicală și subtropicală în formă de arbust, care crește, aclimatizată, și în regiunile temperate (Gossypium). 2. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semințele bumbacului (1), folosit în industrie și comerț; (în special) vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2).Comp. sb. bumbak, bg. bubak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUMBÁC s. v. vată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUMBÁC s. (rar) coton, (Ban. și Transilv.) pămucă. (Bluză de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bumbác (-curi), s. n. 1. Plantă exotică aclimatizată în România (prima filatură în București, în 1805; primele culturi în Ilfov, în 1863). – 2. Fibră de bumbac. – 3. Vată. – Mr., megl. bumbac, istr. bubmǫc. Din lat. tîrzie bombax sau *bombacum (Pușcariu 236; REW 1202; DAR). Este cuvînt comun majorității limbilor europene; prin urmare, este greu de stabilit proveniența sa în rom. Diez, II, 8, îl derivă din lat. bombyx, al cărui rezultat ar fi fost diferit. *Bombacum (rezultat al unei contaminări a lui bambax cu βόμβυξ) este un etimon posibil (DAR, Byhan, Jb., VI, 201), cf. bombaciumit. bombagio, bambagio. Cihac, II, 33, crede că este de origine sl. (sb. bùmbak, bòmbak, bg. pam(b)uk, cf. alb. pumbak, pambuk, mag. pamuk). Totuși, der. este dificilă în acest sens, datorită accentului în sb.; astfel încît Candrea, Elementele, 407, consideră că, dimpotrivă, sb. provine din rom. Roesler 500 și Șeineanu, II, 63, îl derivă din tc. pam(b)uk, de unde provin bg., alb. și mag.; persistă însă aceleași dificultăți fonetice. Rom. nu coincide cu nici una din formele menționate aici, ci pare a fi rezultatul unui amestec al temei romanice (bomb-) cu terminația turco-slavă (ak), fără a se putea determina mai îndeaproape elementele contaminării. Der. bumbăcar, s. m. (bumbac, plantă; lucrător care se ocupă cu torsul firelor de bumbac; negustor de țesături de bumbac); bumbăcăriță, s. f. (plantă ciperacee, Eriophorum angustifolium sau E. Latifolium); bumbăcel, s. n. (fir de bumbac); bumbăci, vb. (a umple cu bumbac; în Arg., a bate, a pedepsi sau a fura, a șterpeli); bumbăcos, adj. (moale, gingaș, elastic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bumbác (plantă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bumbác (fibră, fir, țesătură) s. n., pl. bumbácuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bumbác m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. bombáx, -ácis și bómbνx, d. vgr. bómbνx, gîndac [gogoașă] de matasă, matasă, bumbac; pers. pambuk, pamuk, de unde turc. pambuk, pamuk, ngr. vanνáki și bumbáki; bg. pambuk, sîrb. [d. rom.] bombak, bumbak; alb. pambuk, pumbak, ung. pamuk; mlat. bambácium, it. bombagio, engl. bombast. V. bombastic, bombănesc, bumașcă, pembe, bubă, boboc). O plantă malvacee care produce un fruct acoperit de niște fire foarte supțirĭ din care se face pînză, ață ș.a. Pînză saŭ ață de bumbac: colțunĭ de bumbac (V. cutnie). Copil crescut în bumbac (saŭ în puf), copil cocolit, plăpînd, slab. – Bumbacu (gossýpium) e de maĭ multe felurĭ. Gossýpium arbóreum, cu florĭ purpuriĭ, originar din Africa tropicală, cultivat maĭ ales în Egipt, Arabia și India. Acesta are fire foarte albe, care se separă cu greŭ de sămînță, care e acoperită încă și de alțĭ perĭ scurțĭ. Gossýpium barbadénse, cu florĭ galbene, originar din Antile. Acesta produce fire albe, care se separă ușor de sămînță, glabră de altfel.Se cultivă mult în Statele Unite. Gossýpium herbáceum, originar din India, cultivat deja de mult ca plantă textilă. Și firele luĭ se separă greŭ de sămînță, care e acoperită și de alțĭ perĭ scurțĭ. Acesta are doŭă varietățĭ: gossýpium religiosum (cu florĭ curat galbene, cu fire puține gălbiĭ, din care se face nanchinu) și gossýpium hirsutum (cu florĭ galbene, ĭar pin năuntru la bază purpuriĭ, cu fire totdeauna albe. Aceste se cultivă pin Italia și Spania și s’a încercată să se cultive cu succes și’n România). – Din bumbac se face pînză, ață, vată, colodiŭ și piroxilină. Frunzele aŭ proprietățĭ emoliente și diuretice, ĭar din semințele luĭ se scoate un uleĭ care se distinge greŭ de undelemnu de măsline.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUMBAC-DE-CÂMP s. v. bumbăcariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)