Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BUNGÉT, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Cf. alb. bunk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNGÉT, bungeturi, s. n. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: búnget] – Comp. alb. bunk.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUNGÉT s. v. crâng, desiș, hățiș, piedicuță, stufăriș, tufăriș, tufiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bungét (-turi), s. n. – Pădure deasă, desiș. Origine necunoscută- Poate fi în legătură cu alb. bungu, bunk „stejar”. Hasdeu, Col. Traian, 1877, 577, îl considera dacic; apoi, în Cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 și DAR) îl deriva din alb. În schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 și Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în mod inevitabil de la cauză la efect.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bungét s. n., pl. bungéturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bungét n., pl. urĭ și e (alb. bunk, art. bungu, stejar). Pădure foarte deasă, desiș: s’a dus până ce s’a pierdut pin bungeturile din marginea păduriĭ (Sadov. VR. 1906, 10, 487), în marginea poieniĭ, ĭeșit din bunget (tot el, Univ. 19 April 1913, 1, 8). V. sihlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÚNGET ~uri n. pop. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. /Cuv. autoht.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)