BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică. – Bunică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNICÚȚĂ, bunicuțe, s. f. Diminutiv al lui bunică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bunicúță s. f., g.-d. art. bunicúței; pl. bunicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink