BUNĂVÓIE s. f. (În loc. adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUNĂVOÍE f. : De ~ din proprie inițiativă; nesilit de nimeni; de la sine. [G.-D. bunăvoiei] /bună + voie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUNĂVÓIE s. f. (În expr.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Din bună + voie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
búnăvóie (veselie) s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bunăvóie (de ~) loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bunăvóie s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bunăvóie s. f., g.-d. (rar) bunăvoi; pl. -
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink