Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: burduși (verb tranzitiv) , burdușit (adjectiv)   
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BURDUȘÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. coșcovit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BURDUȘÍ ~ésc tranz. pop. 1) (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns ca să încapă mai mult; a înghesui; a îndesa; a ticsi. 2) (spații limitate) A umple până la refuz; a ticsi. 3) A face să se burdușească. 4) fig. fam. (persoane) A snopi în bătaie; a bate zdravăn. /Din înv. burduș (burduf)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BURDUȘÍ se ~éște intranz. 1) (despre tencuială sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se coși; a se scoroji. 2) (despre ape) A-și ridica nivelul; a ieși din maluri; a se revărsa; a irupe; a deborda. /Din înv. burduș (-burduf)
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Despre ape) A se umfla. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. – Din burduș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BURDUȘÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. coșcovi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BURDUȘÍ vb. v. snopi, stâlci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
burdușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. burdușeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
burdușésc v. tr. (d. burduh, burduf). Unflu. Fig. Bat răŭ, coșesc, snopesc: l-a burdușit în bătăĭ. V. refl. Mă unflu. Mă îndoĭ de uscăcĭune: scîndurile se burdușesc. Mă moĭ, mă cofleșesc: perele s’aŭ burdușit. Mă fac găunos: copaciĭ se burdușesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)