Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: burghez (pl. -i) (adjectiv) , burghezi (verb)   
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îmburghezi. – Din burghez.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURGHEZÍ, burghezesc, vb. IV. Refl. (Peior.) A adopta deprinderi sau concepții burgheze; a deveni burghez. – Din burghez.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
burghezí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burghezéște, imperf. 3 sg. se burghezeá; conj. prez. 3 să se burghezeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
burghezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burghezésc, imperf. 3 sg. burghezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. burghezeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Creat de burghezie, referitor la burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. 2. S. m. și f. Persoană care aparține burgheziei; ◊ Mic-burghez: a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste; filistin. 3. (În orânduirea feudală) Orășean, târgoveț. [Pl. și: burgheji] – Din it. borghese.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURGHÉZ1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de burghezie; propriu burgheziei. 2) Care face parte din burghezie. /<it. borghese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURGHÉZ2 ~i m. Persoană care face parte din burghezie; reprezentant al burgheziei. ◊ Mic-~ a) persoană care aparține micii burghezii; b) persoană cu viață spirituală redusă; filistin. /<it. borghese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURGHÉZ, -Ă adj. Făcut de burghezie, al burgheziei. // s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Locuitor al unui oraș medieval (burg); orășean, târgoveț. 2. Persoană care face parte din clasa burgheză, din burghezie; capitalist. [Cf. fr. bourgeois, it. borghese].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BURGHÉZ, -Ă I. adj. care aparține burgheziei. II. s.m. f. 1. (în feudalism) orășean, târgoveț. 2. persoană care face parte din burghezie. ♦ mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin. (< it. borghese, după fr. bourgeois)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BURGHÉZ, -Ă, burghezi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Creat de burghezie, propriu acesteia, purtând caracterul ei; care face parte din burghezie. ◊ Compuse: burghezo-democratic, -ă = (despre o revoluție, rar despre un regim etc.) care urmărește (și realizează) lichidarea relațiilor feudale prin lupta revoluționară a maselor; burghezo-moșieresc, -ească = (despre un regim politic) în care burghezia își împletește interesele de clasă cu ale moșierimii și împarte puterea cu aceasta, împotriva poporului muncitor; mic-burghez, -ă = creat de mica burghezie, propriu micii burghezii, purtând caracterele ei. II. S. m. și f. 1. Persoană care aparține burgheziei; proprietar de mijloace de producție care exploatează munca salariată; capitalist. ◊ Compus: mic-burghez = a) persoană care face parte din mica burghezie; b) fig. persoană cu vederi înguste. 2. (În orânduirea feudală) Orășean. [Pl. și: burgheji] – It. borghese (fr. bourgeois).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BURGHÉZ s. (pop. și peior.) burjui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Burghez ≠ proletar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
burghéz adj. m., s. m., pl. burghézi; f. sg. burghéză, pl. burghéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mic-burghéz adj. m., s. m., pl. mic-burghézi; f. sg. mic-burghéză, pl. mic-burghéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
burghéz, -ă s. (fr. bourgeois, d. bourg, sat mare cu tîrg. V. tîrg). Odinioară, orășean, tîgoveț care avea niște drepturĭ analoage cu cele cetățeneștĭ (în opoz. cu nobil și militar). Azĭ, orășean care trăĭește bine șĭ fără preocupațiunĭ intelectuale (V. pastramagiŭ). Epitet ironic adresat de socialiștĭ adversarilor lor (ca goĭ la Jidanĭ, gheaur la musulmanĭ și păgîn la creștinĭ). Adj. Relativ la burghezie, de burghez: casă burgheză. Mitocănesc, țărănesc: maniere burgheze. Neliberal, neartistic, neintelectual: prejudiciĭ burgheze. V. burjuĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) burghezésc v. tr. (d. burghez). Fam. Prefac în burghez. V. refl. S’au burghezit și boĭeriĭ!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)