BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Burghez + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURGHEZÍME f. (colectiv de la burghez) 1) Totalitate a burghezilor; pătură socială a burghezilor. 2) Mulțime de burghezi. /burghez + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURGHEZÍME s. f. (Rar) Burghezie; mulțime de burghezi. – Din burghez + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BURGHEZÍME s. v. burghezie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
burghezíme s. f., g.-d. art. burghezímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
burghezíme f. (d. burghez, ca nobilime d. nobil). Clasa burghejilor (între popor și nobilĭ). burghezie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink