Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BURÍU, burie, s. n. (Înv. și reg.) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l, în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează de obicei țuica sau oțetul. – Din bg. burija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURÍU, burie, s. n. Butoi în care se păstrează de obicei țuica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
buríu (buríe), s. n. – Butoiaș, bute. Bg. burijă (Cihac, II, 35) sau tc. buri (Șeineanu, II, 64), cf. alb. buril, sb. bure.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
buríu s. n., art. buríul; pl. buríe, art. buríele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buríŭ n., pl. e (bg. sîrb. buriĭa, mare butoĭ, bure, butoĭaș, d. turc. bury, tub, care vine d. ven. boria, buriŭ). Munt. Balercă maĭ mare, butoĭ mijlociŭ: Vin și rachiŭ tot într’un buriŭ (ghicitoarea ouluĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)