BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv.) Caleașcă. – Din ucr. budka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÚTCĂ s. v. caleașcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bútcă (bútci), s. f. – Caleașcă. Rut. butka, budka (Cihac, II, 31; Sanzewitsch 198; DAR); din pol. buda „colibă; capotă de trăsură”, cf. buda.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bútcă s. f., g.-d. art. bútcii; pl. butci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bútcă f., pl. ĭ (rus. búdka, gherita, butca, dim. d. búda, baracă, d. vgerm. bûde, azĭ bude, baude, baracă. V. budă, bujdă). Trăsură de lux acoperită (cupeŭ), cum era la modă pe la 1848 (V. rădvan). Gherită. Căsuță de cîne (Sadov.). V. cocă 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink