BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit; butucos. – Butuc + suf. -ănos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUTUCĂNÓS, -OÁSĂ, butucănoși, -oase, adj. Gros, grosolan, necioplit. – Din butuc + suf. -ănos.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUTUCĂNÓS adj. grosolan, necioplit, (reg.) butucos. (Un obiect ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
butucănós adj. m., pl. butucănóși; f. sg. butucănoásă, pl. butucănoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
butucănós, -oásă adj. (d. butuc). Inelegant, ca butucu: om butucănos, masă butucănoasă. – Și butucos: picĭoare butucoase (VR. 1928, 3, 360).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUTUCĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are aspect de butuc; asemănător cu un butuc. /butuc + suf. ~ănos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink