BÚTUR s. m. v. butură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÚTUR, buturi, s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată. – Din but[uc] + suf. -ur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink