BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac; butuc, butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean. – Cf. butură și tumurug.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUTURÚGĂ, buturugi, s. f. Bucată noduroasă sau scorburoasă dintr-un trunchi de copac având rădăcinile înfipte încă în pământ sau smulsă cu rădăcini cu tot; bucată groasă de lemn de foc. Buturuga mică răstoarnă carul mare (= un lucru neînsemnat poate avea uneori o importanță deosebită). – Din butură + suf. -ugă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUTURÚGĂ s. buștean, butuc, ciot, (pop.) bucium, teșitură, (reg.) boancă, buștihan, butură, ciomp, ciuteică, gros, (prin Ban. și Transilv.) bălvan, (Mold.) ciotcă, (Olt.) ciumpan, (prin Mold.) lostopană, (Olt. și Ban.) turugă, tutuc. (Pune o ~ pe foc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buturúgă s. f., g.-d. art. buturúgii; pl. buturúgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buturúgă f., pl. ĭ (d. butură. V. butuc). Frîntură de rădăcină saŭ de trunchĭ, cĭoată: buruga mică răstoarnă caru mare (Prov.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUTURÚGĂ ~gi f. 1) Partea de la pământ a unui trunchi (cu tot cu rădăcină), rămasă după ce s-a tăiat copacul. ◊ ~ga mică răstoarnă carul mare un lucru de mică importanță poate (uneori) duce la transformări importante. 2) Bucată groasă de lemn de foc; buștean; butuc. 3) Bucată de lemn groasă și noduroasă. [G.-D. buturugii] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink