Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă erbacee cu flori verzi-alburii și fructe în forma unor piramide răsturnate (Sparganium ramosum).Tc. bozdogan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUZDUGÁN s. 1. (înv.) topuz. (~ul era semn al puterii domnești.) 2. (BOT.; Sparganium ramosum) (reg.) șovar, capul-ariciului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUZDUGÁN s. v. cocean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buzdugán (buzdugáne), s.n – 1. Măciucă, ghioagă. – 2. Ciocan, mai. – 3. Plantă, Sparganium ramosum. – Var. buzdugă. Mr., megl. buzdugan. Tc. bozdogan (Șeineanu, II, 65; Lokotsch 333); cf. ngr. μπουσδογάνον, bg. buzdugan, sb. buzdovan, pol. buzdygan, rus. buzdychan, mag. buzogany.Der. bîzdîgăni, vb. (a stimula, a incita); buzdugăni, vb. (a lovi cu măciuca). Pare puțin probabilă ipoteza lui Miklosich, Wander., 80, care derivă cuvîntul pol. din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
buzdugán s. n., pl. buzdugáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buzdugán n., pl. e (turc. bozdogan, măciucă cu un cap de șoim la capăt, d. boz, cenușiŭ și dogan, șoĭm; bg. buzdugan, sîrb. bozdogan, buzdovan, rus. rut. buzdynan, pol. buzdygan, ung. buzogány, ngr. busdogánon. V. buștihan). Măcĭucă saŭ ghĭoaga, care era odinioară o insignă a domnuluĭ (= topuz, sceptru) și a mareluĭ armaș. Ghĭoagă haiducească (atribuită și zmeilor și eroilor din povești). Maĭ de izbit ca să se despice bușteniĭ (Trans.). O plantă care crește pe malu apelor și care face niște fructe colțuroase ca o piramidă răsturnată, numită și șovar și capu aricĭuluĭ (sparganium ramosus).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BUZDUGÁN ~e n. 1) Măciucă sau ghioagă cu măciulie țintuită, folosită în trecut ca armă de luptă. 2) (în Moldova feudală) Simbol al puterii domnești. /<turc. bozdogan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUZDUGAN, Ion (1889-1967, n. Brînzenii Vechi, Basarabia), poet și folclorist român. Culegeri de folclor basarabean („Cîntece din Basarabia”), transcris cu fidelitate. Poezii („Miresme din stepă”, „Țara mea”, „Păstori și timpuri”), publicistică.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
BUZDUGAN, Gheorghe (1867-1929, n. Focșani), jurist și om politic român. M. de onoare al Acad. (1929). Președinte al Înaltei Curți de Casație (1921-1927); membru al Regenței (1927-1929).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
BUZDUGAN, Gheorghe (n. 1916, Sighișoara), inginer electromecanic român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul rezistenței materialelor și mecanicii. Studii tensiometrice privind rezistența elementelor metalice la hidrocentralele de pe Argeș și Lotru, Porțile de Fier I.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)