BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară.[Pr.: -bâ-ia] – Bâlbâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; vorbe pronunțate nedeslușit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂLBÂIÁLĂ s. bâlbâire, bâlbâit, gângăveală, gângăvire, gângăvit. (~ cuiva care vorbește.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink