Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BÂRFÍT s. f. Bârfeală. – V. bârfi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂRFÍT s. n. Bârfire. – V. bârfi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂRFÍT adj., s. v. calomniat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÂRFÍT s. v. calomniere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bârfít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BÂRFÍ ~ésc 1. tranz. 1) A vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a detracta; a ponegri; a defăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. 2. intranz. A spune vorbe multe și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BÂRFÍ se ~ésc intranz. A face schimb (concomitent) de bârfeli (unul cu altul); a se ponegri. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vorbi de rău; a (se) calomnia, a (se) defăima. ♦ Tranz. A scorni, a spune minciuni. Bârfeau verzi și uscate (ISPIRESCU).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂRFÍ vb. v. calomnia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÂRFÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A bârfi ≠ a elogia, a lăuda
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bîrfí (bîrfésc, bîrfít), vb. – 1. A vorbi de rău, a denigra. – 2. A flecări, a îndruga verzi și uscate. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 192), bazată pe consonanța blf, mlf, care trebuie să sugereze ideea de obiect flasc (bolfă, boarfe), sau de a amesteca în mod confuz (molfăi). Este evidentă relația expresivă a lui bîrfi cu boarfe; pentru corelația „gură” și „cîrpă”, cf. fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră bîrfi ca rezultat al lui brăfi, *brăfni, metateză a lui fabulari. Der. bîrfaș, s. m. (flecar, palavragiu); bîrfeală, s. f. (bîrfă); bîrfelnic, adj. (înv., bîrfitor); bîrfitor, adj. (care bîrfește); bîrfitură, s. f. (bîrfă); boarfe, s. f. pl. (cîrpe, haine, avut); borfăi, vb. (a murdări rufele; a fura, a șterpeli); borfaș, s. m. (pungaș, hoț); borfărie, s. f. (haine); burfă, (var. burfan) s. f. (stomac al animalelor); burfănos, adj. (burtos); burfăi, vb. (a iscodi). Cf. borț.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bârfí vb., ind, prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bârfeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bîrfésc v. intr. (var din a borfăi. Cp. cu borborosesc). Clevetesc, vorbesc de răŭ: a bîrfi contra cuĭva. – Și tr. L-a bîrfit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink