Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
bîtu m. (var. din bacĭ, orĭ din bătrînu). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos unuĭ bunic orĭ unuĭ bătrîn oarecare la țară: lu bîtu Nedu (Des la Chir., Grînariĭ, și Sov. 210 și 211). – Și fem. bîta: bîtiĭ Maria.
Sursa: Dicționaru limbii românești