BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă. Leacuri băbești = mijloace empirice cu care se încearcă vindecarea unor boli. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. 2. S. f. Soi românesc de viță de vie, cu struguri rămuroși și boabe rotunde, de culoare neagră-albăstruie, din care se produc vinuri roșii. – Babă + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂBÉSC, -EÁSCĂ, băbești, adj. (Peior.) După felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) băbești = vorbe cărora nu trebuie să li se dea importantă; scornituri. Leacuri băbești = mijloace empirice, cu care unele babe pretind că vindecă bolile, exploatând ignoranța unora. Socoteală băbească = socoteală făcută în mod simplist, empiric; fig. judecată greșită, îngustă. – Din babă + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băbésc adj. m., f. băbeáscă; pl. m. și f. băbéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băbésc -eáscă adj. (d. babă). De babă. Fig. Prost, empiric: leacurĭ băbeștĭ. Simplu, fără pricepere: socoteală băbească.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂBÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru babe; propriu babelor. ◊ Leacuri ~ești mijloace empirice de vindecare a bolilor. /babă + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink