Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrân. – Sb. babaluk.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băbălúc2 / băbălúcă (reg.) s. m. / s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
băbălúc1 (din ~) (înv., reg.) loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BĂBĂLÚC s. v. baubau.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băbălúc s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink