BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂDÍȚĂ m. (diminutiv de la bade) 1) Termen de adresare, la țară, pentru un frate mai mare. 2) Termen dezmierdător (de adresare) pentru bărbatul iubit. /bade + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂDÍȚĂ s. (pop.) bădică, bădișor, (reg.) bădicuță, bădieș, bădilucă, bădițel, bădițică, bădiuc, bădiuliță, bădiuluț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bădíță s. m., g.-d. art. lui bădíța/bădíței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bădíța V. bădica.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink