băgắu, s.n. (reg.) tutun rămas în pipă, scrum (pus uneori pe măsea pentru senzația de fumat).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
băgắu (-uri), s. n. – Reziduu de nicotină pe fundul unei pipe. Mag. bágó (Cihac, II, 478; DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
băgắŭ n. (ung. bagó). Trans. Tutunu rămas în fundu luleleĭ saŭ cleĭu (funinginea) care se formează în ĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink