BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLIGÁR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băligár (gândac) s. m., pl. băligári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băligár (baligă) s. n., pl. băligáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂLIGÁR1 ~e n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrășământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂLIGÁR2 ~i m. Gândac de culoare neagră-albăstruie, care trăiește prin gunoaie și se hrănește cu baligă; gândac de baligă. /baligă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂLIGAR-CU-CÓRN s. v. caraban, nasicorn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink