BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Din baltă + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLTÍȘ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băltíș s. n., pl. băltíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băltíș n., pl. urĭ Od. Loc băltos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink