BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLTÍȚĂ, băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLTÍȚĂ s. (reg.) băltică, bălticea, bălticică, băltucă, băltuță. (O baltă mică se numește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băltíță s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink