BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLĂCEÁLĂ s. (reg.) știobâlcăială, știobâlcăit, (prin Munt.) tâlbâcâială, tâlbâcâit. (~ prin apă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink