BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă1. – Bancă1+ suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric. ♦ (Înv. și reg.) Monedă de mică valoare (10-20 de creițari). ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din germ. Bankozettel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. (Înv. și reg.) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din bancă2 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNCÚȚĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂNCÚȚĂ s. firfiric, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băncúță (bancă mică, monedă) s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) băncúță f., pl. e. Bancă mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) băncuță, f. pl. e (germ. banko-zettel, hîrtie de bancă, supt. infl. lui băncuță 1. În Ardeal pe timpul absolutizmului, fusese niște hîrtiĭ de banĭ de 10-20 de crăițarĭ pe care scria banko-zettel, care eraŭ tipărite maĭ multe într’o foaie și se desprindeaŭ atîtea cîte trebuiaŭ să fie plătite). Trans. Pițulă, piesă de 20 de filerĭ. Munt. Dupcă de 50 de banĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink