BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din ban2 + suf. -ească.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băneásca (dans) (reg.) s. f. art., neart. băneáscă, g.-d. art. bănéștii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
băneásca s. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de bani; propriu banilor. Capital ~. 2) Care constă din bani. Ajutor ~. /ban + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1, în bani; relativ la bani. – Din ban1 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. (Înv.) De ban2; al băniei. Panduri bănești (ODOBESCU). – Din ban2 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNÉSC adj. 1. v. financiar. 2. v. monetar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bănésc (de bani, al băniei) adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) bănésc, -eáscă adj. (d. ban). De ban, de banat: soldați bănești. Pecuniar, financiar: chestiunĭ băneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂNEȘTI, com. în jud. Prahova; 5.907 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink