BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [Var.: berbínță s. f.] – Din magh. berbence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBẤNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brânzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊ Expr. Când e brânză, nu-i bărbânță = când ai una, îți lipsește alta. [Var.: berbínță s. f.] – Magh. berbence.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBÂNȚĂ s. v. putină, șiștar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbânță s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂRBÂNȚĂ ~e f. 1) înv. Vas din doage, de forma unui butoiaș, folosit pentru păstrarea diferitelor produse (lapte, brânză, miere etc.). ◊ Când e brânză, nu-i ~ când este una, lipsește alta. 2) ist. Dare în natură, măsurată cu un asemenea vas. /<ung. berbencé
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bărbî́nță V. berbință.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
berbínță (sud) și bărbî́nță și brăbință (nord) f., pl. e (ung. berbence și börbönce, butoiaș; rut. berbenicea). Putinică de pus brînză, lapte ș.a. Prov. Cînd e brînză, nu-i berbință, cînd aĭ una, n’ai alta, totdeauna îți lipsește ceva. Butoĭaș (de vin, de rachiŭ). Mold. Vechĭ. Taxa pe care o plătea cel ce vrea să intre în breasla cĭobotarilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink