BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat1 + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBĂTÚȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ul rândunicii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbătúș s. m., pl. bărbătúși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂRBĂTÚȘ ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor păsări. 2) Nume dat masculului unor animale sau unor păsări, care nu au denumiri speciale pentru reprezentanții fiecărui s*x. /bărbat + suf. ~uș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink