BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bărăgán (șes) s. n., pl. bărăgánuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
Bărăgán (nume de loc) s. propriu n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
bărăgán s. n., pl. bărăgánuri/bărăgáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărăgán n., pl. urĭ și e (poate d. baragă adică „țara lupilor”). Cîmp imens, ca Ialomița. A mîna ca pe Bărăgan, a mîna iute fără să ĭei în samă lumea de pe jos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂRĂGÁN ~uri n. Loc neted și întins, situat la o altitudine mică, prezentând caractere de stepă. [Pl. și bărăgane] /Din Bărăgan n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂRĂGAN, subunitate estică a Cîmpiei Române, cuprinsă între văile, Mostiștei, Dunării, Buzăului și reg. subcarpatică; acoperită de loess și presărată cu crovuri, dune și lacuri sărate. Caracteristica principală este dată de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreică și ape subterane adînci. Climat de stepă și soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grînarul țării.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink