BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂTRÂNÍME s. f. (Rar) Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni. – Din bătrân + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂTRÂNÍME s. bătrânet, (rar) bătrânețe. (Era toată ~ acolo.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bătrânime ≠ tinerime
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bătrâníme s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. bătrânímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink