BĂÚBIL, -Ă, băubili, -e, adj. Care poate fi băut; (franțuzism) buvabil. – Bea + suf. -bil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
băúbil adj. m., pl. băúbili; f. sg. băúbilă, pl. băúbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băúbil, -ă adj. (d. băut, după fr. buvable). Fam. De un gust tolerabil, care se poate bea: vin băubil. V. potabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink