BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂUTÓR s., adj. v. alcoolic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băutór adj. m., s. m., pl. băutóri; f. sg. și pl. băutoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băutor, -oáre adj. Care bea fără să se îmbete. – Vechĭ iar azĭ Olt. Trans. be-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂUTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care bea. ~ de ceai. /a bea + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂUTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care consumă (abuziv) băuturi alcoolice; bețiv; alcoolic. /a bea + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink