Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
CẤNEPĂ, cânepe, s. f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). ◊ Cânepă indiană = varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: cânepa-codrului = cânepioară (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). – Lat. *canapa (= cannabis).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cấnepă s. f., g.-d. art. cấnepii; pl. cấnepi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
cânepă s. f., g.-d. art. cânepei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÂNEPĂ ~e f. Plantă erbacee anuală, cu tulpina dreaptă și cu frunzele dințate, care se cultivă pentru fibrele textile, din care se fac țesături groase, și pentru semințele din care se extrage ulei folosit la prepararea lacurilor. /<lat. canepa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÂNEPA-CÓDRULUI s. v. cânepioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cînépă (cînepe), s. f.1. Plantă textilă. – 2. (Arg.) Păr, plete. – Var. cînipă. megl. cǫnipă. Lat. *canapa, forma vulg. de la clasicul cannabis (Diez, I, 107; Pușcariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57; DAR). Forma vulg. se confirmă prin. it. canapa; cf. și fr. chanvre, sp. cañamo, port. cannamo, alb. kërp. Miklosich, Slaw. Elem., 25, se gîndea la un etimon sl. Cf. canap. Der. cînepar, s. m. (pasărea-cînepii, Acanthus cannabina); cînepioară s. f. (plantă, turiță mare; pasărea-cînepii); cînepiște, s. f. (teren cultivat cu cînepă); cînepiu, adj. (de culoarea seminței de cînepă); cînepoală, s. f. (plantă, turiță-mare, Eupatorium cannabinum; Agrimonia); cînepărie, s. f. (cînepiște). Cînepiște este o adaptare a bg. konopište (Conev 73); este însă mai greu de derivat numele de cînepar din bg. konopinka (Conev 54).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cânepa-códrului s. f. (sil. -dru-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pásărea-cânepei s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cî́nepă (vest) și cî́nipă (est) f., pl. ?; (lat. cánnabis, cánnabus, pop. cánapa, [în Banat cînăpă], d. vgr. kánnabis, kánnabosĭ [vsl. konopĭa, konoplĭa; vgerm. hanaf, ngerm. hanf; pers. kanab, kanav, arm. kanap´, kanep´, ar. kunneb. V. conabĭŭ, coropișniță]; it. cánapa, pv. canebe, fr. chanvre, cat. cánem, sp. cáñamo, pg. canamo. V. canava). O plantă canabiacee textilă și uleĭoasă (cánnabis sativa). Cînepa codruluĭ, dumbravnic. Cînepa draculuĭ, 1) cúscută (?), 2) (Mold. Iron). chica femeĭască: a apucat-o de cînepa draculuĭ. – Din cotoru cînepeĭ se desprind fibrele textile. Din semințele eĭ se scoate uleĭ și julfă. Cînepa maĭ conține și canabină, o substanță rășinoasă din care se face hașișu. V. in, buc 1, fuĭor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)